→Please visit →Read by intertran
Nana Mouskouri: „Războiul Mondial m-a învăţat lecţia altruismului“
Raluca Moisă
Luni, 12 Mai 2008
Cântăreaţa de origine greacă a preluat această misiune în cadrul UNICEF în 1993, imediat dupa moartea actriţei Audrey Hepburn.
Ambasador Internaţional al Bunăvoinţei pentru UNICEF în ultimii 15 ani, celebra cântăreaţă greacă Nana Mouskouri s-a aflat în acest weekend în România, pentru a sprijini, la Gala UNICEF, strângerea de fonduri destinate mai multor maternităţi din ţară. Artista vorbeşte, într-un interviu acordat „Evenimentului zilei“, despre copilăria grea, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, perioadă care a marcat-o şi care i-a influenţat viaţa şi cariera, şi despre „lecţia de altruism“ învăţată în acele vremuri.
„Am fost o fată care a avut multe probleme, iar muzica m-a salvat, m-a ajutat să nu o iau pe un drum greşit“, mărturiseşte Nana Mouskouri, adăugând că, mai târziu, tot muzica a ajutat-o să se îndrepte către activităţile umanitare.
EVZ: Aţi avut o copilărie marcată de ocupaţia nazistă şi de cel de-al Doilea Război Mondial. În ce fel v-a influenţat acea perioadă viaţa şi decizia de a deveni ambasador UNICEF?
Nana Mouskouri: Cu siguranţă acea perioadă a fost marcantă şi şi-a pus amprenta asupra a tot ce am făcut mai târziu. Când vezi atâta suferinţă în jurul tău, mai ales atunci când eşti un copil, nu poţi uita niciodată. Eu am avut marele noroc să am o familie, să nu fiu singură pe lume în acele vremuri şi am realizat cât de important este să ai un sprijin. Părinţii mei au muncit din greu ca să mă întreţină, apoi, mai târziu, ca să pot urma Conservatorul. Am învăţat, atunci, lecţia altruismului: nu suntem singuri pe lume şi nu trăim doar pentru noi. A fost un factor important, care a contat mult în decizia mea de a deveni ambasador pentru UNICEF. Acea perioadă m-a marcat, totodată, şi pe plan profesional... întotdeauna am „vorbit“, în muzica mea, despre trăirile mele, despre experienţele personale. Am fost o fată care a avut multe probleme, iar muzica m-a salvat, m-a ajutat, să nu o iau pe un drum greşit.
OMAGIU
15 ani cu UNICEF
În 1993, aţi preluat funcţia de ambasador de la actriţa Audrey Hepburn, care încetase din viaţă cu puţin timp înainte. A fost dificil să o înlocuiţi?
Am cunoscut-o pe Audrey Hepburn, era o persoană minunată, pe care am admirat-o foarte mult. Poveştile noastre au fost asemănătoare pentru că nici ea nu a avut o copilărie prea uşoară, în timpul războiului, când Hitler a invadat Olanda. Am învăţat de la ea, ca, de altfel, şi de la Harry Belafonte sau Quincy Jones, cu care am colaborat nu doar pe plan muzical, ci şi la diverse activităţi umanitare. Revenind, cred că, de cele mai multe ori, oamenii care au suferit, care au avut o viaţă grea, sunt cei care vor să-i ajute pe ceilalţi, care se implică în problemele lor. A fost un adevărat exemplu pentru mine, am avut ce învăţa de la ea şi n-am făcut altceva decât să îi continui munca, în calitate de Ambasador Internaţional al Bunăvoinţei pentru UNICEF. Apoi am profitat şi de faptul că eram o persoană cunoscută şi de oportunităţile de a le vorbi oamenilor despre nevoile celorlalţi, despre problememe copiilor din întreaga lume.
CARIERĂ INTERNAŢIONALĂ DE SUCCES
„Nu mi-am dorit niciodată să devin un star. Dar am fost sinceră în muzica mea şi, astfel, am ajuns la sufletele oamenilor“
Susţineţi aproximativ 100 de concerte pe an şi călătoriţi în toată lumea ca ambasador UNICEF. Unde găsiţi timpul şi energia?
Aşa este. Însă anul acesta susţin ultimul meu turneu, cel de adio, care se va încheia în Grecia, în vară. Cred că energia mea vine din dorinţa de a-i ajuta pe cei din jur. Când pui suflet în ceea ce faci, nu ţi se pare că munceşti, nu e obositor. Iar această dorinţă vine, aşa cum am mai spus, din experienţele trăite în copilărie.
„Misiunea“ dumneavoastră a fost să cântaţi sau să-i ajutaţi pe ceilalţi?
Muzica m-a ajutat să devin cunoscută, să mă fac auzită, să întâlnesc oameni, să devin deschisă la problemele lor şi să încerc să-i ajut. Când eram tânără, muzica era cel mai important lucru din viaţa mea, însă acum nu mai e atât de important ca eu să cânt. Acum e vremea altor artişti, cântăreţi tineri, care au ceva de spus. Ştiu că în România sunt foarte mulţi artişti talentaţi şi cred că, în curând, acest segment va „exploda“ şi vor deveni cunoscuţi în toată Europa.
Referitor la Europa şi la tinerii artişti... Aţi concurat la Eurovision, în 1963. Cum vi se pare concursul acum?
Când am participat eu, concursul se afla la început, fuseseră doar câteva ediţii. Am concurat, însă nu am câştigat. Ideea de a reuni cântăreţi din toată Europa mi se pare foarte bună, dar, ca la fotbal sau ca la Jocurile Olimpice, nu poate fi decât un singur câştigător. Cel mai important lucru, în opinia mea, este ca participanţii să-şi păstreze identitatea, deşi e un concurs european, să cânte în limba natală, să-şi promoveze, astfel, ţara şi cultura. Este sfatul meu pentru tinerii artişti... De-a lungul carierei mele, am cântat în multe limbi, franceză, engleză, Italiană, spaniolă, germană, însă am devenit cunoscută cântând în greacă.
Ochelarii sunt „un semn distinctiv“, aproape la fel de celebri ca şi dumneavoastră.
Întotdeauna am purtat ochelari, pentru că sufăr de miopie. La începutul carierei mele însă, nimeni nu purta ochelari pe scenă şi mi s-a cerut să renunţ la ei, în concerte. Am refuzat categoric şi le-am spus: „Dacă oamenii vor să mă asculte, ochelarii nu-i vor deranja“. Ceea ce contează e ceea ce transmiţi, ceea ce ai de spus şi nu felul în care arăţi.
Aţi început să cântaţi într-o tavernă, însă aţi ajuns unul dintre cei mai mari artişti ai lumii? V-aţi aşteptat vreodată să aveţi un asemenea succes?
Când eram tânără, tot ceea cemi doream era să cânt. Cântam despre problemele mele, dar şi despre bucuriile pe care le trăiam. Am fost sinceră în muzica mea şi, astfel, am ajuns la sufletele oamenilor. Însă nu mi-am pierdut niciodată capul, nu mi-am dorit niciodată să devin un star. Tot ceea ce am făcut, am făcut cu dragoste şi cred că succesul a venit ca un lucru firesc. Iar cea mai mare recompensă pe care am primit-o în viaţă a fost dragostea oamenilor.
DONAŢII
O gală de 250.000 de euro
La cea de-a doua Gală UNICEF în România, desfăşurată sâmbătă seară, s-a adunat suma de 250.000 de euro, bani care vor ajunge la 30 de spitale din ţară. Toate dona- ţiile vor fi utilizate pentru a oferi o şansă în plus copiilor care se nasc în România, prin transformarea maternităţilor în Spital Prieten al Copilului. Prezentată de Andreea Marin, Ambasador al Bunăvoinţei pentru UNICEF România, evenimentul a beneficiat de prezenţa unor personalităţi ca Traian Băsescu, Ioana şi Călin Popescu- Tăriceanu, soprana Angela Gheorghiu, Angela Similea, Cristian Mungiu, Mariana Bitang şi Octavian Belu.
BIOGRAFIE
Nana trăieşte, în prezent, în Elveţia
Nana Mouskouri s-a născut pe 13 octombrie 1934, în Chania (Grecia), într-o familie săracă. Deşi a studiat opera (întreaga familie a muncit din greu pentru a o susţine), după opt ani de Conservator, cântăreaţa s-a îndreptat către jazz. De-a lungul carierei, a abordat diverse genuri, de la folclor grecesc la pop şi country, a colaborat cu nume ca Harry Belafonte, Quincy Jones, Bob Dylan, Julio Iglesias şi a lansat peste 150 de albume şi compilaţii. A fost căsătorită, între 1961 şi 1975, cu Yorgos Petsilas, mariaj din care au provenit doi copii: Nicholas şi Helene. Nana Mouskouri s-a recăsătorit în 2003 şi trăieşte, în prezent, în Elveţia.
No comments:
Post a Comment